Ziua 4 – Recunoștința

Viața nu este altceva decât recunoștință și iubire.

Marian Rujoiu

Gata de plecare!

A sosit momentul să pornim la drum. Am terminat pregătirile. Ți-am spus că sunt meticuloasă și abia când terminăm pregătirile putem să plecăm la drum. Cum ar fi să pleci în vacanță, iar aproape ajunsă la destinație să te gândești că jumătate din bagaje le-ai lăsat în fața ușii și, mai mult decât atât, un sfert nici nu le-ai pregătit?! Eu sunt atât de tipicară încât, când plec undeva, parcurg vizual întreaga casă, fiecare încăpere, fiecare raft, pentru a verifica dacă este ceva de care aș putea avea nevoie, deși nu am pus pe listă. Nu vreau să ajung să regret că am uitat ceva important acasă. Începând de astăzi poți verifica toate exercițiile din zilele anterioare, iar dacă dorești să mai adaugi ceva la listele pregătite o poți face oricând. Vei observa că repet unele aspecte. Sunt lucruri pe care simt nevoia să le subliniez prin repetiție, pentru că, așa cum îmi spunea mama mea când mă punea să scriu de 50 de ori fiecare cuvânt nou pe care îl învățam în vreo limbă străină, “repetiția este mama învățăturii”. Vrei să știi ce îi spun mamei mele în gând? “Mulțumesc, mama, pentru că și acum îmi răsună cuvintele învățate atunci cu sârguință, iar zeci de ani mai târziu sunt fericită să stăpânesc limbile respective”. Nu există o definiție a perfecțiunii pentru călătoria pe care o parcurgem împreună. Eu caut evoluția constantă. Jurnalul tău este dovada evoluției tale. Dacă până azi ai citit această carte cu gândul că într-o bună zi vei relua lectura și vei face exercițiile astăzi îți spun “stop”. Mai bine citești mai rar și îți oferi timp pentru exerciții decât să citești pe nerăsuflate și să nu pui nimic în aplicare. Aceasta nu este o carte de aventură pe care să o citești pe nerăsuflate pentru a descoperi deznodământul. Această carte te ajută să pui temelia pentru noua ta viață.

Când am pregătit pentru prima dată un program prin care am dorit să fac schimbări în viața mea și în viața tuturor persoanelor care au acceptat să fie motivate de mine am luat o foaie de hârtie, am schițat idei despre ce e de făcut, le-am sortat și aranjat, astfel încât să simt că există un sens în tot ceea ce fac. Câteodată mă gândesc că toți pașii sunt la fel de importanți și ar trebui să spun totul deodată. Experiența însă mi-a demonstrat că există un flux al lucrurilor. Pentru a avea succes trebuie să urmezi un sistem care conține instrucțiuni cu pașii necesari care trebuie făcuți în ordinea corectă. Cu siguranță nu este singurul sistem care poate fi folosit, dar, urmând acești pași care au fost verificați, ai siguranța că mergi pe un drum ce garantează succesul. Sper că nu te gândești în momentul acesta la ideea ce mă străbate acum pe mine, învățătorii îți spun să nu mergi pe poteca bătătorită de către ceilalți, pentru că e mai bine să îți croiești propriul tău drum în viață. În această privință și eu te încurajez să faci propriile alegeri. În această carte nu este vorba despre a merge pe poteca mea, ci de a folosi un sistem ce îți garantează succesul pe drumul tău. Călătoria ta nu este pe poteca mea. Eu sunt alături de tine să îți pun la îndemână exact ceea ce ai nevoie, exact atunci când ai nevoie și să mă retrag atunci când ești pregătită să continui singură.

Abia acum realizez că de la introducere, de fapt, nu ți-am vorbit deloc despre relația ta. Am fost atât de captivată de pregătiri încât simt că te-am debusolat. E posibil să te simți debusolată abia acum. Din cauza acestei remarci te întrebi de ce aduc un astfel de subiect în discuție acum. 

Dacă nu ai încă o relație sau dacă relația ta este deja o relație în care ai mai multe plusuri decât minusuri, ceea ce ai citit până acum a fost în armonie. 

Dacă, în schimb, relația ta este departe de ceea ce îți dorești ca viață de cuplu, te întrebi la ce te-au ajutat toate acele pregătiri, în timp ce acasă situația este tot mai neplăcută. 

Există o situație în care tu nu trebuie să rămâi și să aștepți să vezi schimbări în relație pe măsură ce citești cartea: violența fizică nu este ceva ce trebuie să înduri, iar eu sper să ai curajul și suportul pentru a ieși dintr-o relație violentă. Dacă relația ta este rece sau tensionată, fără violență fizică, poate că este o relație care se manifestă astfel de mulți ani; 28 de zile în plus nu vor reprezenta o eternitate pentru a pune în aplicare sistemul propus pentru această călătorie.

Acestea fiind spuse, ajungem la subiectul zilei de azi, pentru că a venit momentul să te îndrepți spre destinația pe care ai ales-o. După ce ai întors beneficii și dureri pe toate părțile, ai răscolit amintiri și poate ai avut sentimente de îndoială referitor la munca de pregătire, astăzi îți propun să semeni în sufletul tău liniște. Îmi doresc să găsești în sufletul tău pace nu doar ca un simplu cuvânt, ci acea pace pe care înainte o căutai doar în exterior până acum. 

Te-ai gândit până acum că singura persoană cu care îți petreci întreaga ta viață, fiecare secundă a vieții tale ești tu? 

Astfel, cine ar trebui să fie alături de tine la bine și la greu? Ți-am spus că întâlnirea cu soțul meu a fost desprinsă din cele mai frumoase povești de dragoste. Când nu eram în căutarea unui partener l-am cunoscut pe soțul meu care m-a susținut din clipa în care m-a cunoscut. Eram uimită să-l văd pe soțul meu cum mă susține, mă cunoaște și mă înțelege atât de bine. Îl consideram stâlpul meu. El a venit în viața mea să mă susțină pe mine. Îi ceream lui ceea ce nu știam să îmi ofer singură. La prima mea aniversare, după ce l-am cunoscut mi-a făcut cele mai frumoase cadouri și surprize; nu credeam că cineva mă poate iubi atât de mult, încât să mă facă atât de fericită. 

Din păcate, în scurt timp m-am lăsat pradă convingerilor limitative. Am început să am pretenții tot mai mari de la relația pe care anterior o văzusem feerică. Pentru că nu îmi venea să cred că am parte de o relație atât de frumoasă, am început să am îndoieli față de ceea ce trăiam. Gândurile negative au dat năvală și, astfel, am creat o iluzie a relației pe care o doream, combinată cu dezamăgirea în fața așteptărilor mele construite în acea iluzie. Am început să îl critic pe soțul meu, am considerat că nu mă mai susține. Eram furioasă pentru că mă simțeam de parcă mi-ar fi fost luat pământul de sub picioare, iar eu nu mai puteam să stau pe picioarele mele. Într-o zi, când mi-a spus că el nu poate să mă susțină pe mine, că fericirea mea nu trebuie să depindă de calitatea relației noastre, m-am simțit dărâmată. Cum putea să îmi spună așa ceva el care fusese stâlpul meu, care m-a ajutat din clipa în care m-a cunoscut și mi-a fost alături la bine și la greu?! Am analizat îndelung spusele lui și am sfârșit prin a-i da dreptate. El nu trebuie să fie stâlpul meu. Atunci s-a născut o altă nedumerire puternică: dacă fericirea mea trebuie să fie independentă de relația cu el, la ce bun o relație între un bărbat și o femeie? Răspunsul nu a întârziat să apară sub diferite forme, arătându-mi astfel că, dacă eu sunt propriul meu stâlp, el devine plasa mea de siguranță. Fericirea mea de azi nu depinde de relația mea de ieri cu soțul meu: Fericirea mea de azi creează calitatea relației mele de mâine.

Deși nu mergeam des la biserică, îmi plăcea să mă rog la Dumnezeu și urmăream atent care erau răspunsurile pe care mi le oferea. Când am fost în cumpănă în legătură cu relația mea de căsnicie, deși aveam deja doi copii minunați cu soțul meu, m-am întrebat cât de util îmi este să vorbesc cu fiecare prietenă despre relația mea. Mi-am dat seama că a vorbi despre relația mea nu ajută. În cel mai bun caz, petrec ore întregi în a repeta o poveste, versiunea mea și, oarecum, simțeam că îl bârfesc pe soțul meu. Nu îmi doream să fac asta. 

Chiar dacă atunci îmi spuneam că nu îl mai iubesc, simțeam recunoștință pentru copiii minunați pe care îi avem și știam că el nu este un om rău. Bunătatea lui din clipa în care l-am cunoscut nu putea să fie ștearsă din inima mea. După ce m-am rugat, am sunat o prietenă apropiată care, deși a avut provocări majore în căsnicia ei, a devenit exemplu de armonie și iubire, dovedindu-mi că iubirea învinge și cele mai aprige provocări. Ea a fost răspunsul la rugăciunea mea. Ea a fost și este un înger trimis de Dumnezeu să mă lumineze când sunt pe cărări întunecate. Răspunsul primit de la ea a fost: “scrie în fiecare zi 10 motive de recunoștință pentru soțul tău”. “Ce să fac??? Nu apreciez nimic la el acum”. “Ba da!”, a fost răspunsul ei. “Poți să fii recunoscătoare pentru că a spălat vasele, că vine acasă, că face de mâncare, că vorbește cu blândețe, chiar și faptul că se spală pe dinți sau face duș, să nu mai vorbim de faptul că petrece timp de calitate cu copiii. De asemenea, poți să îi fii recunoscătoare pentru copiii pe care îi aveți, pentru vacanțele petrecute în trecut împreună, pentru aventuri și multe alte experiențe extraordinare. Poți să fii recunoscătoare pentru lucruri pe care le-a făcut azi sau în trecut”. Nu credeam că mă va ajuta să scriu câte 10 recunoștințe în fiecare zi. După doar o lună de zile simțeam că mă îndrăgostesc de soțul meu și începeam să îi văd și lui licăriri în ochi. După ani întregi în care căutam secretele armoniei în cuplu, în doar o lună de zile ne îndrăgosteam și ne apreciam tot mai mult. Eu simțeam cum se topește furia, ea își pierdea sensul. Devenise inutilă.

Nouă, ca femei, ne place să fim foarte critice. Cu siguranță nu e adevărat pentru toate femeile, așa că vorbesc despre mine. Am văzut critica venită preponderent pe parte feminină. Când văd o femeie care critică și un bărbat ce o privește calm (pentru că nu toți bărbații se enervează și reacționează) îmi imaginez în locul femeii un câine de talie mică, un chiuaua ținut de după gât de către bărbat; poate să latre liniștit, nu face rău nimănui. Cățelul este inofensiv, dar femeia nu e văzută de bărbat din această perspectivă. Din fericire, nu e vina bărbaților că femeile îi critică. Gândește-te că soțul tău face bine 9 lucruri din 10. Tu vii și începi să-l critici pentru ceea ce greșește. Omul spune și el: ,,dar iubita mea, uite tot ce am făcut bine”. În acest moment tu parcă prinzi puteri, îi demonstrezi cum nimic din ce a făcut bine nu contează, totul piere în fața greșelii. Atunci omul își spune: “dacă 9 lucruri bune din 10 nu contează pentru că o singură greșeală le anulează pe celelalte, probabil nu mai trebuie să fac nimic, oricum voi fi criticat”. Acest exemplu scurt poate explica de ce bărbații încetează să se implice în activitățile familiei odată cu trecerea anilor. Nu este o regulă, dar dacă este cazul tău, este un semnal de alarmă în ce privește critica pe care i-o aduci. La nivel energetic, în momentul în care gândești, spui sau faci ceva cu energie joasă trebuie să gândești, spui sau faci alte 10 lucruri cu energie înaltă pentru a compensa dezechilibrul creat. Cum poți să compensezi fiecare critică adusă soțului tău în toți anii de relație? Crezi că o critică în plus îl va aduce mai aproape de tine, mai plin de iubire?

În momentul în care începi să scrii în jurnal cel puțin 10 motive pentru care îți apreciezi partenerul îți amintești că el contează în viața ta, că încă sunt aspecte pe care le iubești, chiar dacă acestea fac parte din trecut. A scrie în jurnal nu înseamnă să mergi să îi spui lui ceea ce scrii. Comportamentul tău se va schimba, iar el va observa asta, fără să știe ce a stat la baza schimbării. În cazul în care relația voastră este tensionată, există o distanță fizică sau afectivă, la început nu vor fi rezultate vizibile. Când ai plantat o sămânță în pământ aștepți câteva zile până vezi că a încolțit. Schimbarea va veni în timp și va fi în sufletul tău. Atunci când ai ură, furie sau resentimente față de cineva în sufletul tău, singura persoană care este rănită ești tu. Imaginează-ți că ura, furia sau resentimentele sunt înmagazinate într-un cărbune încins pe care tu îl ai în mână și dorești să-l arunci către persoana căreia îi sunt adresate sentimentele. Cine este rănită de cărbune: persoana pe care o urăști sau mâna ta de la cărbunele încins?

Bunele obiceiuri se creează cu blândețe și răbdare. Dacă ți-aș spune astăzi toate exercițiile pe care le vei face pe parcurs, ai opri călătoria și ai considera că viața ta este bine așa cum este ea. Nu trebuie să faci nimic mai mult decât ceea ce ești dispusă să faci în acest moment. Sfaturile pe care ți le dau sunt pentru a te încuraja la fiecare pas să treci la acțiune. Chiar te încurajez să îți pui o alarmă cu timpul pe care dorești să ți-l oferi ție zilnic în această călătorie, iar când expiră timpul decizi dacă dorești să continui sau este suficient pentru ziua respectivă.

Și eu am început prin a scrie aceste 10 recunoștințe într-un jurnal. La început le-am scris seara, treptat le-am mutat dimineața, ele făcând parte din rutina mea matinală. Când scriam seara în jurnal mă simțeam obosită, eram la sfârșitul unei zile deja aglomerate. Am început să mă trezesc dimineața înaintea tuturor, astfel încât eram singură și mă bucuram de intimitate. Chiar dacă recomand să îți notezi aceste recunoștințe seara înainte de culcare sau dimineața imediat după trezire, nu te autosabota spunând că nu poți face acest lucru nici seara, nici dimineața. Alege un moment al zilei în care poți avea cinci minute tu cu tine și scrie în jurnal zece motive de recunoștință pentru partenerul tău.

Acest pas este pentru tine și în cazul în care nu ești încă într-o relație. Alege zece persoane cărora le ești recunoscătoare, scriind câte un motiv de recunoștință pentru fiecare sau două-trei persoane cărora le ești recunoscătoare pentru mai multe lucruri, astfel ca în total să ai minimum zece motive de recunoștință. Poți începe cu părinții tăi, chiar și dacă ei nu mai sunt în viață. Pot fi persoane cu care te-ai întâlnit astăzi, care te-au ajutat, pot fi chiar persoanele pe care nu le vezi, dar mulțumită cărora viața ta este confortabilă. Eu le mulțumesc, de exemplu, tuturor șoferilor care conduc cu atenție pentru ca eu să ajung cu bine la destinație. Pot fi și persoane care te-au ajutat mult în trecut, chiar dacă ele nu mai sunt în viață. Scrierea recunoștințelor reprezintă doar primul pas de astăzi.

Astăzi este un pas mare spre pace interioară. Întrucât exemplul pe care doresc să-l ilustrez este foarte bine prezentat în original, te invit să descoperi una dintre cele mai simple metode pentru a avea parte de bine în viață. Este o poveste împărtășită de Dr. Joe Vitale în cartea lui “Zero limite”. Joe Vitale spune povestea unui terapeut hawaian, pe numele său Ihaleakela Hew Len, care a vindecat toți criminalii bolnavi psihic internați la Spitalul de Stat din Hawai fără să-i vadă, fără să-i consulte și fără să le prescrie medicamente. Dr. Hew Len a lucrat doar asupra lui însuși, iar pacienții s-au vindecat.

Iată un extras din cartea “Zero limite”:

“Dr. Len mi-a explicat că responsabilitatea totală pentru viaţa noastră înseamnă că absolut tot ce există în viața ta – pentru simplul fapt că acel lucru este în viața ta – este responsabilitatea ta. Întreaga lume este creaţia noastră, la propriu. 

Wow! Asta e o afirmație greu de digerat. A fi responsabil pentru ceea ce zic ori fac eu e una. Să îmi asum responsabilitatea pentru ceea ce zice sau face oricine altcineva care apare în viaţa mea, e cu totul altceva.

Totuși, acesta e adevărul: dacă îți asumi responsabilitatea completă pentru viața ta, atunci orice vezi, auzi, guști, atingi sau experimentezi în orice fel este responsabilitatea ta pentru că este în viața ta.

Asta înseamnă că terorismul, preşedintele, economia naţională sau orice experienţă cu care te confrunţi şi care nu îţi place depind de tine ca să le vindeci. Ele nu există obiectiv, ci sunt proiecţii care vin din interiorul tău. 

Nu ele reprezintă o problemă, ci tu. 

Ca să le schimbi pe ele, trebuie să te schimbi pe tine.

Știu că acest lucru este greu de înțeles, cu atât mai mult de acceptat sau de trăit în viața de zi cu zi. Să învinovățești este mult mai ușor decât să accepți responsabilitate totală. Pe măsură ce vorbeam cu Dr. Hew Len, am început să realizez că vindecarea pentru el prin intermediul ho’oponopono înseamnă să te iubești pe tine însuți. Dacă vrei să-ți îmbunătățești viața, trebuie să-ți vindeci viața. Dacă vrei să vindeci pe cineva – chiar și pe un criminal bolnav psihic – o faci vindecându-te pe tine. 

Dr. Len mi-a spus că nu i-a întâlnit şi nu i-a văzut niciodată pe pacienţi, ci pur şi simplu a vindecat acea parte din el care îi crease. L-am întrebat pe Dr. Len cum se vindeca, cum se schimba pe el însuşi.

“Doar repet în continuu

«Îmi pare rău.

Iartă-mă, te rog.

Mulţumesc.

Te iubesc.»”,

mi-a spus el. Doar atât? Atât.

A te iubi pe tine însuţi este cel mai bun mod de a te vindeca. Vindecându-te pe tine, vindeci lumea în care trăieşti.”

Știam despre tehnica Ho’oponopono de ani de zile, o practicasem în trecut cu rezultate incredibile și o scoteam de la naftalină, din amintiri, de câte ori simțeam că îmi poate folosi. Până anul trecut nu cred că am conștientizat cu adevărat puterea ei. Abia atunci am simțit cât de profund liniștește un suflet agitat. 

Spre deosebire de majoritatea tehnicilor care se recomandă când dorești să îți schimbi starea interioară, această mantră nu îți cere atenția deloc. Nu este nevoie să simți o emoție specifică. Poți să o practici în timp ce faci diverse activități. De exemplu: când mergi pe stradă poți să spui la fiecare pas câte un rând din mantră, când speli vasele sau faci curățenie poți să o repeți în gând. Nu este nevoie să crezi în această tehnică pentru ca ea să funcționeze. Este suficient să o repeți pe parcursul unei zile. Chiar dacă poți să te gândești la o anumită persoană sau situație, chiar la propria persoană, nu este necesar să ai atenția focalizată pe cineva sau ceva. Repetând frazele mantrei îți oferi ție pace interioară, îți permiți ridicarea vibrației și observi vindecare în interior și în exterior.

Începe ziua cu Ho’oponopono. Dimineața, când te trezești spune-ți «Îmi pare rău. Iartă-mă, te rog. Mulţumesc. Te iubesc.» Poți asculta chiar și înregistrări de pe Youtube cu această mantră, poți să spui cuvintele într-o altă ordine dacă îți dorești. Există atât de multă flexibilitate în această tehnică, încât te îndoiești de efectele sale pozitive. Dacă ai avut răbdare să citești până aici și îți dorești să descoperi și ce urmează în zilele următoare, cred că vei lua decizia, cel puțin ca și mine atunci când am primit sfatul de a scrie recunoștințe pentru soțul meu, să îți spui, “Eu nu cred în ceea ce scrii tu aici, dar pentru că am încredere în tine, pentru tine voi face asta”. La urma urmei, această carte a luat ființă pentru că sunt dovada vie că pașii pe care ți-i recomand funcționează.

Astăzi este pentru tine ziua în care ai decis să acționezi. Până acum ai reacționat, iar de astăzi spui “stop” trecutului. Dacă tot ceea ce ai făcut până acum ți-ar fi adus binele în viață, astăzi te bucurai de cea mai reușită relație cu soțul tău și nu erai cu cartea în brațe. Dacă ceea ce ai făcut până acum nu a funcționat așa cum ți-ai dorit e momentul să schimbi abordarea.

De astăzi plantează liniște în sufletul tău. Alege să exprimi recunoștința și să repeți mantra Ho’oponopono. Te provoc ca, în cazul în care se întâmplă să ai situații conflictuale, în loc să răspunzi sau să reacționezi așa cum ai fi făcut-o în trecut, să îți repeți «Îmi pare rău. Iartă-mă, te rog. Mulțumesc. Te iubesc» în timp ce observi cum situația se liniștește. Amintește-ți: el nu te enervează, el nu te indispune. Reacția ta are legătură strictă cu tine, dacă tu ești bine cu tine, comportamentul lui nu te poate influența negativ.

Unul dintre cele mai frumoase testimoniale primite de la una dintre clientele mele a fost schimbarea ei când mergea la cumpărături. Înainte era un pachet de nervi, descărcându-și nemulțumirile pe angajații magazinelor sau pe persoanele din fața ei la coadă la supermarket. Învățând tehnica Ho’oponopono a ajuns să se bucure că poate să stea la coadă și să repete mantra cu gânduri bune pentru casieriță și pentru alte persoane.

Exercițiile zilei 4:

□ Rezervă-ți minimum 5 minute de-a lungul zilei în care să îți amintești să repeți această mantră magică: TE IUBESC. ÎMI PARE RĂU. IARTĂ-MĂ, TE ROG. MULȚUMESC. Timpul alocat repetiției acestei mantre poate fi repartizat de-a lungul întregii zile.

□ Scrie minimum 10 motive de recunoștință pentru partenerul tău și / sau 10 motive de recunoștință pentru persoane cu care ai interacționat astăzi sau în trecut, completând cel puțin un motiv de recunoștință pentru fiecare persoană.

Recitește intenția stabilită în prima zi pentru ca zilnic să îți amintești care e obiectivul pentru aceste 28 de zile; parcurge vizual listele de beneficii și dureri.

Provocarea zilei:

Petrece câteva minute seara, înainte de culcare, retrăind ziua de astăzi și evaluează nivelul tău de energie. Cum te-ai simțit, cultivând recunoștința în inima ta?

Alege unul dintre motivele de recunoștință pentru partenerul tău și dă-ți voie să simți din adâncul inimii tale iubirea pentru ceea ce ți-a determinat recunoștința. 

Recomandarea zilei:

Filmul War room – Război în cuplu (2015) este povestea unei femei ce se confruntă cu eșecul căsniciei ei. Ea întâlnește o doamnă ce o inițiază spre o viață trăită în recunoștință. Transformările pe care le trăiește personajul principal depășesc așteptările ei inițiale.

Afirmația zilei:

Mă bucur pentru că pot să mulțumesc
Mulțumesc pentru că pot să mă bucur