𝗙𝗮𝗽𝘁𝘂𝗹 𝗰𝗮̆ 𝗳𝘂𝗻𝗰𝘁̦𝗶𝗼𝗻𝗲𝘇𝗶 𝗻𝘂 𝗶̂𝗻𝘀𝗲𝗮𝗺𝗻𝗮̆ 𝗰𝗮̆ 𝗲𝘀̦𝘁𝗶 𝘃𝗶𝗻𝗱𝗲𝗰𝗮𝘁𝗮̆.
Poți să mergi la muncă.
Poți să fii prezentă.
Poți să fii „ok” la suprafață.
Poți să zâmbești, să glumești, să ții lucrurile sub control.
Și, în același timp, să trăiești cu o tensiune constantă în corp.
Cu o frică difuză.
Cu un nod care apare exact când cineva se apropie prea mult.
Mulți oameni confundă 𝗳𝘂𝗻𝗰𝘁̦𝗶𝗼𝗻𝗮𝗿𝗲𝗮 cu 𝘃𝗶𝗻𝗱𝗲𝗰𝗮𝗿𝗲𝗮.
Pentru că funcționarea e vizibilă.
Vindecarea, nu.
Vindecarea se vede în alte lucruri:
– în cât de relaxată ești în intimitate
– în cât de puțin te mai îndoiești de tine
– în cât de rar mai simți nevoia să te aperi
– în cât de natural îți este să primești
Dacă trebuie să te convingi că ești bine,
probabil că o parte din tine încă nu e.
Și nu, asta nu înseamnă că ai greșit ceva.
Nu înseamnă că „n-ai lucrat suficient”.
Înseamnă doar că ai ajuns la un alt nivel de conștientizare și acceptare.
Există un punct în care nu mai e vorba despre a înțelege ce ți s-a întâmplat.
Ci despre a simți altfel.
A reacționa altfel.
A trăi altfel.
Iar diferența dintre „mă descurc” și „mă simt liberă” este mult mai mare decât pare.
👉 Spune, sincer:
în ce aspect al vieții tale simți că doar 𝗳𝘂𝗻𝗰𝘁̦𝗶𝗼𝗻𝗲𝘇𝗶, nu trăiești cu adevărat?
𝗣𝗼𝘁̦𝗶 𝗿𝗮̆𝘀𝗽𝘂𝗻𝗱𝗲 𝗰𝘂 𝘂𝗻 𝘀𝗶𝗻𝗴𝘂𝗿 𝗰𝘂𝘃𝗮̂𝗻𝘁.
𝗦𝗮𝘂 𝗱𝗼𝗮𝗿 𝘀𝗮̆ 𝘀𝗮𝗹𝘃𝗲𝘇𝗶 articolul, 𝗱𝗮𝗰𝗮̆ 𝗻𝘂 𝗲 𝗺𝗼𝗺𝗲𝗻𝘁𝘂𝗹 𝘀𝗮̆ 𝘀𝗽𝘂𝗶 𝗻𝗶𝗺𝗶𝗰.
Ai ascultat meditația?