Nu de mult, în comunitatea noastră, Ana și-a scris practica zilnică în grupul nostru, inclusiv recunoștințele zilei.
Printre plimbarea în familie, filmul văzut cu soțul, cursurile ei și practicile făcute, era și o propoziție care a pornit imediat o întreagă conversație:
„Am eliberat cu iubire și blândețe 12 kg în 4 luni.”
Mi-a plăcut mult cum a formulat.
Nu „am dat jos”.
Nu „am scăpat de”.
Ci am eliberat.
Pentru că, în cazul Anei, povestea nu a început acum patru luni.
Și nu este povestea unei femei care a găsit, în sfârșit, dieta potrivită.
Dimpotrivă.
Ani de zile, Ana a încercat să slăbească.
Diete peste diete, efort, speranță, frustrare, renunțare și apoi iar de la capăt.
La începutul acestui an a început chiar să urmeze un stil de viață sănătos cu care soțul ei reușise să slăbească 20 de kilograme.
Era sigură că va funcționa și pentru ea.
Numai că s-a întâmplat exact invers:
s-a îngrășat 4 kg.
Și cred că aici este una dintre cele mai importante părți ale poveștii ei.
Pentru că uneori faci „totul bine” și rezultatul tot nu vine.
Și primul impuls este să te învinovățești.
Sunt eu de vină.
Nu am suficientă voință.
Nu sunt destul de disciplinată.
La alții funcționează. De ce la mine nu?
Doar că organismul nostru este mult mai complex decât atât.
Ana nu s-a oprit.
A continuat să caute răspunsuri și, în aprilie, și-a făcut analize. A descoperit o rezistență mare la insulină și a început, împreună cu specialiștii potriviți, să lucreze și cu această componentă și să-și adapteze alimentația nevoilor corpului ei.
Dar, în paralel, a continuat ceva ce începuse cu mult înainte:
lucrul cu ea însăși.
Ana a fost anul trecut în programul Vindecă Relațiile Trecute.
A lucrat cu sistemul semințelor.
A făcut 4 Puteri pentru semințele pe care voia să le dezactiveze.
A lucrat cu emoțiile prin EFT, Emotion Code și Body Code.
A participat la atelierele din comunitate.
A ascultat înregistrări.
A participat la programul nostru de detox din primăvară.
Am lucrat și eu pentru ea, personalizat, în câteva sesiuni individuale la distanță.
Și, foarte important, nu a făcut toate acestea perfect.
Le-a făcut cu perseverență.
Uneori cu mai multă răbdare, alteori cu mai puțină. 😄
Chiar ea a spus asta când cineva a felicitat-o:
„Perseverență e mai multă, răbdare mai puțină… mai ales că mai e mult până la obiectivul final.”
Mi se pare atât de uman.
Pentru că transformările adevărate nu arată întotdeauna ca acele povești perfecte de pe internet în care cineva descoperă secretul, îl aplică 30 de zile și viața lui se schimbă.
Uneori arată exact ca povestea Anei.
Lucrezi.
Mai descoperi o emoție.
Mai cureți o sămânță.
Îți observi corpul.
Vezi ce fac oamenii din jurul tău și, în loc să te compari cu ei, începi să te bucuri pentru rezultatele lor.
Ceri ajutor.
Faci investigații atunci când corpul îți arată că ceva nu funcționează.
Schimbi ce ai de schimbat.
Continui.
Și, încet, piesele încep să se așeze.
Ana spunea chiar că o ajuta să citească în comunitate despre practicile sănătoase ale celorlalte fete.
În loc să vadă succesul lor ca pe dovada că ea „nu poate”, a început să îl privească altfel:
„Dacă văd asta în realitatea mea, înseamnă că am semințe să pot și eu.”
Asta este una dintre puterile unei comunități pe care, poate, nu o vezi imediat când intri într-un abonament.
Nu sunt doar atelierele.
Nu sunt doar înregistrările.
Nu sunt doar tehnicile.
Sunt și oamenii lângă care parcurgi drumul.
Faptul că într-o zi în care tu nu mai ai chef, vezi practica altcuiva.
Că cineva își scrie succesul și îți amintește că și al tău este posibil.
Că poți întreba.
Că poți primi o perspectivă la care singur(ă) poate nu te-ai fi gândit.
Că nu trebuie să faci toată munca asta într-un vid.
Iar astăzi, după toate aceste etape, Ana spune că intră din nou în hainele pe care le păstrase în dulap pentru că îi erau dragi.
Primește complimente.
Își vede corpul schimbându-se.
Și are 12 kilograme eliberate în patru luni.
Dar eu cred că rezultatul cel mai valoros din povestea ei nu este cifra.
Este faptul că relația cu procesul s-a schimbat.
Nu mai este doar o luptă cu propriul corp.
Este un proces în care îl ascultă, îl investighează, îl susține și lucrează, în același timp, cu ceea ce se întâmplă în interiorul ei.
Și asta mi-aș dori să iei și tu din povestea ei, indiferent dacă obiectivul tău are sau nu legătură cu kilogramele:
Dacă rezultatul nu vine încă, nu înseamnă neapărat că trebuie să te forțezi mai tare.
Poate mai există o piesă pe care încă nu ai văzut-o.
Poate corpul îți cere ceva.
Poate există emoții cu care ai nevoie să lucrezi.
Poate ai nevoie de investigații sau de ajutor specializat.
Poate ai nevoie de o comunitate care să te țină aproape de proces suficient de mult încât să descoperi ce funcționează pentru tine.
Și poate ai nevoie, pur și simplu, să nu abandonezi.
Apropo de asta…
În octombrie reluăm programul de DETOX. 🌿
O să-ți povestesc mult mai multe în următoarea perioadă, pentru că nu vreau să reducem detoxul la „ce mâncăm” sau „ce nu mâncăm”.
Pentru mine este un proces mult mai amplu, în care ne uităm și la ceea ce corpul și emoțiile noastre poartă cu ele.
Iar dacă ești deja în Abonament, ai un avantaj important: nu trebuie să aștepți octombrie ca să începi să lucrezi cu tine.
Ai deja acces la comunitate, la ateliere, la practicile și înregistrările pe care le poți folosi în ritmul tău și la acel spațiu în care, zi după zi, vezi și munca celorlalți și îți amintești să continui cu a ta.
Exact cum a făcut Ana.
Iar despre DETOX-ul din octombrie revin foarte curând.
Până atunci, dacă ești într-un proces în care rezultatele par că întârzie, te rog să nu transformi asta automat într-o judecată despre tine.
Uneori nu ai nevoie să te lupți mai tare.
Ai nevoie să descoperi următoarea piesă.
Cu drag,
Dorela
Google 
Facebook 
Un comentariu
Mulțumesc