De curând s-a întâmplat ceva foarte interesant în comunitatea noastră. Ne-am mutat de pe Telegram pe WhatsApp. “Așa, și?”, îți spui, probabil, în gând … Până la urmă, tot un grup este. 😊 Dar eu simt că mutarea aceasta a resetat energia comunității. Persoanele care sunt alături de mine în comunitate sunt mai prezente, vorbimCeva s-a schimbat de când ne-am mutat pe WhatsApp
Zilele trecute stăteam desculță pe iarbă. Și, la un moment dat, m-am surprins zâmbind. Nu făceam nimic special. Nu meditam. Nu aveam muzică. Pur și simplu eram acolo. Simțeam iarba cum îmi gâdilă tălpile, mă uitam la cer și, pentru câteva minute, parcă totul s-a liniștit. Și mi-am adus aminte de copilărie. Când eram mici,Știi senzația aceea când iarba îți gâdilă tălpile?
Era genul de om care citește enorm. Știi persoanele acelea care, dacă începi să vorbești despre un subiect, mai ales în zona dezvoltării personale, îți spun imediat ce autor a mai scris despre subiectul respectiv? Exact așa era ea. Citise foarte multe cărți. Făcuse multe cursuri. Știa conceptele. Știa explicațiile. Știa aproape toate răspunsurile. Și,Zilele trecute mi-am adus aminte de o clientă cu care am lucrat acum ceva timp.
Am venit în România cu un singur gând. Să petrec o vară frumoasă. Să mă bucur de familie, de copii, de oamenii dragi, să lucrez câteva ore pe zi și, în rest, să adun amintiri. Doar că viața avea alte planuri. La foarte puțin timp după ce am ajuns, l-am pierdut pe tata. Și, deșiMi-am dat seama că viața nu ne așteaptă
Cred că asta este una dintre propozițiile pe care le spunem cel mai des atunci când corpul începe să ne vorbească. Și eu am spus-o. Acum câteva luni am observat că nu mai vedeam bine de aproape. La început am dat vina pe oboseală. Pe faptul că stăteam prea mult cu ochii în calculator. Pe„Lasă că trece.”
Acum câteva luni am observat ceva. Nu mai vedeam bine de aproape. La început nu mi-am făcut griji. Am dat vina pe oboseală. Pe faptul că stăteam prea mult la calculator. Mi-am spus exact ce își spun foarte mulți oameni: “Lasă că trece.” Doar că… n-a trecut. Într-o zi mi-am dat seama că nu reușescSunt zile în care nici eu nu înțeleg ce îmi spune corpul
Mi s-a întâmplat de multe ori să spun despre mine lucruri despre care eram convinsă că sunt adevărate. „Eu sunt perfecționistă.” „Eu nu mă descurc la…” „Eu nu pot să cer ajutor.” Și nici măcar nu mă întrebam dacă sunt adevărate. Pur și simplu credeam că așa sunt eu. Dacă ai ști de câte oriCum recunoști că ai rămas blocat(ă) într-o poveste veche despre tine?
Eu nu mai sunt atât de sigură. De-a lungul anilor am lucrat cu foarte mulți oameni. Unii aveau afaceri cunoscute.Alții aveau salarii bune.Alții își doreau să înceapă ceva nou. Și, aproape de fiecare dată, conversația începea la fel: „Dacă aș câștiga mai mult, aș fi mai liniștit(ă).” Dar, pe măsură ce lucram împreună, descopeream căCrezi că problema ta este lipsa banilor?
În urmă cu două weekenduri am avut una dintre cele mai mari dezactivări de semințe din ultima perioadă. Și, culmea… Sunt recunoscătoare pentru ea. Aveam planuri foarte frumoase pentru ziua petrecută cu copii. Voiam să mergem la biserică. Apoi să luăm masa împreună. Să petrecem câteva ore liniștite, în familie, relaxat. Știi zilele acelea peCe faci când simți că iar ai ajuns în același loc? (și un CADOU pentru tine)
În primul rând vreau să te rog să citești emailul până la final, deoarece am o veste bună, o surpriză pe care poate o aștepți de mult. Zilele trecute vorbeam cu o clientă și, la un moment dat, mi-a spus ceva atât de firesc, încât aproape că a trecut neobservat. Mi-a zis: „Mi-am luat douăVinovăția: emoția care te face să te pedepsești fără să îți dai seama
Google 
Facebook