Când auzi cuvântul rușine, probabil te gândești la ceva evident. La momentele în care te-ai simțit jenat(ă). La situațiile în care ai vrut să intri în pământ de rușine. La greșeli. La situații stânjenitoare. Dar de multe ori rușinea nu arată deloc așa. Este mult mai subtilă. Mai tăcută. Mai ascunsă. Și tocmai de aceeaRușinea: umbra care te împiedică să fii văzut(ă)
Am observat ceva interesant în ultimii ani. De multe ori oamenii îmi spun că nu mai au curaj să încerce. Dar de cele mai multe ori problema nu este lipsa curajului. Și nici lipsa abilităților. Problema este că undeva, în trecut, a existat o experiență care a durut. Iar o parte din ei încearcă încăCând eșecul nu mai este un dușman, ci un aliat
Dacă te-aș întreba acum ce ai învățat despre bani în copilărie, ce mi-ai răspunde? Poate ai spune: „Banii se câștigă greu.” „Trebuie să muncești din greu pentru fiecare leu.” „Nu te baza pe nimeni.” „Trebuie să te descurci singur(ă).” „Viața nu îți dă nimic gratis.” Sau poate ai spune că nu îți amintești să fiCe ai învățat în copilărie despre bani?
În perioadele de nesiguranță, mulți oameni trăiesc exact asta. Mai mult stres. Mai multă presiune. Mai multe griji. Mai multă copleșire emoțională. Și nu vorbesc doar despre ce se întâmplă în lume. Ci despre tot ce se întâmplă în viața de zi cu zi. Bani. Relații. Copii. Sănătate. Muncă. Continui să mergi înainte. Rezolvi ceTe-ai surprins vreodată spunând „Sunt bine”, în timp ce în interior simțeai exact opusul?
Sunt oameni care nu ar spune niciodată despre ei că au nevoie să controleze tot. Ar spune doar că sunt responsabili. Că le place să fie organizați.Că preferă să știe din timp.Că vor să fie pregătiți.Că nu le place să lase lucrurile la voia întâmplării. Și, până la un punct, toate acestea sunt firești. EsteUneori controlul este doar o frică îmbrăcată frumos
Sunt locuri în care mergi și simți că e frumos. Și sunt locuri în care simți mai mult de atât. Din momentul în care treci pragul, simți că ceva din tine începe să se relaxeze. Pentru mine, Maramureșul, dar mai ales pensiunea Doina, este unul dintre locurile acelea. Și cred că de aceea mă întorcMaramureș: un loc ce te invită să te întorci la tine
În ultima perioadă lucrez la ceva nou.Ceva foarte simplu la în aparență… dar extrem de profund, de fapt. 🤍 Este despre emoții.Despre felul în care ne simțim cu noi. Despre siguranță, iubire, valoare personală, liniște și relația pe care o avem cu propriul nostru corp, cu viața și cu cine credem că suntem. Încă lucrezUneori, cele mai profunde vindecări încep cu niște cuvinte atât de simple încât mintea le subestimează.
În ultimele luni, de când a venit bebelușul, am învățat multe lucruri despre mine. Lucruri pe care, poate, le știam în teorie. Dar una este să le înțelegi cu mintea și alta este să le trăiești cu un copil în brațe. Primele luni au fost mai ușoare decât mă așteptam. Îl țineam în brațe, lucram,Lecția pe care mi-a adus-o bebelușul meu despre „a merita”
Cred că mult timp am confundat abundența cu ideea că trebuie să trag mai mult de mine. Să fac mai mult.Să controlez mai mult.Să mă străduiesc mai tare.Să nu mă opresc. Și poate ai simțit și tu asta. Că dacă te relaxezi puțin, pierzi ritmul.Că dacă nu ești permanent atent(ă), ceva o să se strice.CăCum arată abundența când nu mai alergi după ea
Și nu mă refer doar la tristețea aceea evidentă, în care plângi sau simți durere puternică. Uneori tristețea arată foarte diferit. Se simte ca:– lipsă de energie,– oboseală care nu trece,– retragere,– gol interior,– lipsă de chef,– iritare,sau senzația aceea că parcă nu te mai poți bucura complet de lucrurile bune din viața ta. ÎnCrezi că ai trecut peste.Dar corpul tău poate încă poartă tristețea.
