Ritualul meu de final de an

Există momente în an care ne ating altfel.
Pentru mine, decembrie este acel moment.

Nu doar pentru că vine cu luminile blânde, cu promisiunea unui sfârșit și început, ci pentru că poartă în el o întreagă poveste despre cine am fost, cine sunt și cine aleg să devin.

Dar ca să înțelegi ce înseamnă pentru mine ritualul de final de an, trebuie să îți spun ceva foarte personal.

Am crescut într-o familie în care sărbătorile chiar erau… sărbători.
Nu doar niște zile libere, nu doar un brad și câteva cadouri.
Erau un ritual al iubirii și al apropierii.

Aproape în fiecare an mergeam la Satu Mare, la bunicii din partea mamei.
Se întregea familia cu mătuși, unchi, verișori — o casă plină de oameni, plină de râsete, plină de colinde.
Îmi amintesc un an în care la radio s-a făcut un concurs: primii care sunau erau invitați în studio să colinde live.
Am sunat deodată cu mătușa mea… și am mers cu toții la radio.
Nu cred că voi uita vreodată bucuria acelui moment.
Eram copil, dar era ca și cum ne-am fi întâlnit cu magia sărbătorilor de iarnă.

Iar la bunicii din partea tatălui… era universul prăjiturilor.
Nașa mea făcea mese întregi de bunătăți.
Încă simt mirosul și gustul acelor prăjituri cu formă de nuci umplute, coapte în forme speciale, cu grijă și dragoste.
Pentru mine, toate acestea reprezintă simbolul copilăriei.

Sărbătorile erau importante.
Pentru că mama le făcea importante.

Apoi, viața a făcut ceea ce uneori face ea uneori… A devenit imprevizibilă.

Mama a părăsit lumea asta… tot în decembrie.
Mai exact pe 20 decembrie 2014.

Și odată cu ea, s-a dus și magia sărbătorilor.
A fost o eroare medicală gravă.
Eu eram pe drum spre ea de 24 de ore… dar ea nu a mai putut să mă aștepte.

În câteva clipe, tot ce reprezentau sărbătorile pentru mine s-a prăbușit.

Am urât luna decembrie.
Am urât luminițele.
Am urât colindele.
Simțeam că lumea e veselă… și eu eram complet sfărâmată pe dinăuntru.

Totul îmi amintea de durerea mea și de tot ce am pierdut odată cu plecarea mamei. 

Ani la rând, chiar și după venirea copiilor, nu am putut simți bucurie.
Îmi făceam datoria, încercam să nu le răpesc lor magia — dar în mine era un gol.

Primul brad împodobit a fost… ciudat.
Mă simțeam ca un extraterestru privind la ceva ce nu înțelegeam.

Apoi, încet, foarte încet…

Lucrând cu mine. 

Eliberare după eliberare.

An de an… am început să recuperez câte o bucățică din lumină.

Nicio durere nu trece cu timpul, de la sine.
Timpul nu vindecă.
Lucrul cu tine, însă, te aduce tot mai aproape de vindecare. 

Pe măsură ce am lucrat cu mine, am primit înapoi și bucuria Crăciunului. Timpul petrecut cu familia, cu prietenii, colindele, bucuria copiilor…

Cu fiecare emoție eliberată, inima mea s-a deschis și și-a dat voie să iubească din nou, să se bucure din nou. Ritualul meu de decembrie nu înseamnă nici acum împodobirea bradului. Dar implică familie, căldură, bucurie, veselie în suflet.

Și să mă așez.
Să respir.
Să îmi aduc aminte.
Să onorez.
Să las loc și pentru ce a fost frumos, și pentru ce a fost greu.

Să mă gândesc la anul care a trecut — bucurii, tristeți, eșecuri, succese.

Și să îmi clarific intențiile pentru anul care urmează.
Nu dorințe rigide.
Nu „trebuie să”.
Ci spațiu interior. Direcție. Deschidere.

2025 a fost un an plin pentru mine.

Am avut al treilea an de abonament — trei ani de consecvență, trei ani în care oamenii care mi-au fost alături și-au creat o adevărată casă emoțională.
În tabăra din Maramureș m-am întâlnit cu multe dintre persoanele din comunitate — iar energia aceea, văzută și simțită la o întâlnire fizică, a fost incredibilă.

Am avut curajul să încep proiecte noi.
Ne-am mutat în casa visurilor noastre.
Și… am rămas însărcinată.

Eu spun că a fost un dar divin:
Simt că Dumnezeu mi-a spus așa: „Până acum ți-am dat tot ce mi-ai cerut, acum e timpul să îți dau și ce vreau eu.”
Iar copiii mei s-au rugat mult să aibă un frățior — și viața a spus „da”.

Iar anul viitor?

Familia rămâne pe primul loc.
Comunitatea — imediat după, și îți promit că rămân alături de tine în aceeași formulă de ateliere lunare și sprijin continuu.
Și simt deja câte experiențe minunate ne așteaptă.

Acesta este ritualul meu de final de an:
un amestec de recunoștință, onorare, adevăr și intenție.

Și îți spun asta pentru că poate și tu ești în punctul în care simți că ai nevoie de:

• mai multă lumină,
• mai multă așezare,
• mai multă susținere,
• mai multă vindecare.

Poate că vrei un 2026 diferit.
Mai blând.
Mai echilibrat.
Mai aliniat cu tine.

Iar dacă simți asta…
eu te pot însoți.

În luna decembrie, am lăsat active ofertele speciale care susțin exact procesul acesta:

✨ Abonamentul anual – All Inclusive pentru starea ta de bine (cu bonus 5 sesiuni 1 la 1)

✨ Pachetul de 3 luni – lucru 1 la 1, la distanță (cu bonus Arhiva Vindecării)

Ambele sunt construite pentru consecvență, pentru progres real, pentru vindecare profundă.
Și ambele au locuri limitate, ca să pot lucra cu dedicare pentru fiecare persoană.

Dacă simți că vrei să intri în noul an cu claritate, sprijin și echilibru…
poți alege ceea ce ți se potrivește.

Și orice alegi, îți doresc să îți fie început bun.
Calm.
Lumină.
Și multă, multă iubire. Pentru tine.

Cu drag,
Dorela

P.S.  Dacă simți să împărtășești, spune-mi ce înseamnă pentru tine această perioadă a anului.

Este lumină? Este dor? Este vindecare?