Există un moment ciudat, pe care mulți oameni îl trăiesc, dar puțini îl spun cu voce tare.
Momentul în care lucrurile sunt, în sfârșit, bine… și totuși nu te poți bucura pe deplin.
Nu lipsește nimic.
Dar, undeva în interior, apare o întrebare tăcută:
„Dacă eu sunt bine… pe cine trădez?”
Este o vină subtilă.
Nu e logică, rațional îți dai seama că nu este justificată.
Dar o simți…
Apare atunci când îți este ușor.
Când lucrurile curg.
Când primești fără să te lupți.
Când te surprinzi liniștit(ă)… și parcă aștepți ca ceva să strice acest echilibru.
De cele mai multe ori, această vină nu îți aparține doar ție.
Este o vină moștenită.
O loialitate tăcută față de mama ta.
Față de femeile dinaintea ta.
Față de un neam în care a fost greu, dureros, lipsit de sprijin.
Pentru multe femei (și nu numai), mesajul a fost transmis fără cuvinte:
„Dacă mama a suferit, nu am voie eu să fiu mai bine.”
„Dacă alții au dus greu, eu trebuie să duc la fel.”
„Dacă eu mă bucur, cineva plătește prețul.”
Așa se naște vinovăția inconștientă.
Nu pentru ceva ce ai făcut.
Ci pentru binele pe care ți-l permiți.
Zilele acestea am trăit, la rândul meu, un moment extrem de profund și intim.
Nașterea băiețelului nostru, un moment atât de frumos și de plin de iubire și liniște interioară.
Nu îl împărtășesc ca poveste personală, ci ca trăire care mi-a reconfirmat ceva esențial:
atunci când munca interioară este făcută, bucuria nu mai cere permisiune.
Nu mai vine cu frică.
Nu mai vine cu „să vedem ce urmează”.
Nu mai vine cu așteptarea ca ceva să se strice.
Vine simplu.
Curat.
Întreg.
Și, poate cel mai important, vine fără vină.
Această capacitate de a fi bine fără să te simți vinovat(ă) este strâns legată de relația cu mama.
Nu de mama reală, cu bune și cu grele.
Ci de relația emoțională, energetică, inconștientă pe care ai construit-o acolo.
De acolo înveți dacă ai voie să primești.
Dacă ai voie să fii susținut(ă).
Dacă ai voie să te bucuri fără să „plătești” ceva la schimb.
Iar astăzi începem noua ediție a programului Vindecă Relațiile Trecute exact de aici.
Cu atelierul Relația cu Mama.
Nu pentru a căuta vinovați.
Nu pentru a judeca trecutul.
Ci pentru a elibera vinovăția, loialitățile și tiparele care te țin, fără să-ți dai seama, într-o formă de auto-reținere.
Atelierul din această seară deschide un proces profund, în care lucrăm exact cu aceste straturi:
– vinovăția inconștientă
– teama de a fi mai bine decât cei dinainte
– dificultatea de a primi fără tensiune
– nevoia de a „compensa” binele prin efort sau sacrificiu
Dacă simți că aceste rânduri te ating, chiar și fără să le poți explica, nu este întâmplător.
Poate este momentul să lași bucuria să fie sigură.
Să nu mai ceară justificări.
Să nu mai vină cu frică.
Dacă vrei să te alături programului Vindecă Relațiile Trecute sau să participi la atelierul din această seară, îți las toate detaliile aici – https://www.relatiaperfecta.ro/vindeca-relatiile-trecute/
Iar dacă ai întrebări sau nu știi ce variantă ți se potrivește, scrie-mi și te ajut cu drag.
Cu drag,
Dorela
PS: Uneori, vindecarea nu înseamnă să mai „repari” ceva. Ci să îți permiți, în sfârșit, să fii bine fără vină.
Poate chiar de aici începe totul.
Google 
Facebook 