Pentru mulți oameni, lucrurile bune nu vin pur și simplu.
Vin „după ce…”.
După ce ajung la un anumit nivel profesional…
După ce rezolv asta și asta…
După ce demonstrez că pot…
După ce mă sacrific…
După ce mă mărit…
Această logică nu apare din senin.
Nu este un defect de caracter și nici lipsă de recunoștință.
Este rezultatul unui mod foarte greșit, dar și foarte des întâlnit de a fi iubit.
Pentru mulți dintre noi, iubirea a fost condiționată.
Poate subtil.
Poate nerostit.
Dar prezent.
Ai fost apreciat(ă) când ai fost cuminte.
Ai fost văzut(ă) când ai performat.
Ai fost lăsat(ă) în pace când nu ai cerut prea mult.
Iar copilul din tine a învățat ceva esențial:
că lucrurile bune nu vin pentru cine ești,
ci pentru ce faci.
De aici apare acest „după”.
După ce muncesc.
După ce rezolv.
După ce mă schimb.
Inclusiv în relația cu banii.
Inclusiv în relația cu liniștea.
Inclusiv în relația cu bucuria.
Zilele acestea, trăiesc o perioadă foarte specială din viața mea.
După naștere, ritmul meu s-a așezat natural într-un mod pe care nu l-aș fi putut forța niciodată înainte.
Nu mai există „după ce”.
Există acum.
Dacă sunt obosită, mă opresc.
Dacă simt bucurie, o las să fie.
Dacă simt că vreau să fiu cu voi, sunt aici.
Și nu pentru că „am meritat”.
Ci pentru că viața nu funcționează pe bază de recompensă. Decât dacă tu o lași să funcționeze așa.
Această integrare profundă – între corp, emoții și viață – este exact ceea ce lucrăm în comunitate.
Nu la nivel de teorie.
Ci în straturi reale, care se reactivează zilnic.
Condiționarea iubirii.
Copilul interior care încă așteaptă validare.
Convingerea că „nu e momentul încă”.
Ideea că trebuie să mai faci ceva ca să ai voie.
În comunitate, lucrăm exact cu aceste straturi.
Nu ca să le „reparăm”, ci ca să ne dezvățăm de aceste lucruri.
Pentru că atunci când dispare ideea de merit, condiționat,
se schimbă multe.
Se schimbă felul în care primești bani.
Se schimbă felul în care ceri.
Se schimbă felul în care spui „da” și „nu”.
Se schimbă cât de mult te lași susținut(ă).
Și nu, nu se întâmplă peste noapte.
Dar se întâmplă sigur, atunci când există consecvență.
De aceea, abonamentul și comunitatea creată în jurul lui nu este DOAR despre acces la conținut.
Este despre a rămâne într-un spațiu în care aceste convingeri pot fi văzute, simțite și eliberate, în ritmul tău.
Cu ateliere live.
Cu procese profunde.
Cu spațiu pentru pauză.
Cu oameni care lucrează cu adevărat cu ei.
Pentru mine, este o bucurie reală să pot rămâne alături de voi și în această etapă a vieții mele.
Să susțin mai departe, într-un mod mai așezat, mai prezent, mai viu.
Nu din obligație.
Ci din alegere.
Dacă simți că acest „după ce” ți-a condus viața prea mult timp și vrei să începi să trăiești dintr-un loc mai liber, abonamentul îți oferă exact cadrul în care să faci asta, fără grabă și fără presiune.
Iar dacă ai întrebări sau vrei să vezi dacă este potrivit pentru tine acum, scrie-mi.
Îți răspund cu drag, orice întrebări ai avea.
Dorela
PS: Uneori, cel mai greu lucru nu este să muncești pentru lucrurile bune.
Ci să le lași să vină fără să te mai simți dator / datoare.