Când auzi cuvântul rușine, probabil te gândești la ceva evident.
La momentele în care te-ai simțit jenat(ă).
La situațiile în care ai vrut să intri în pământ de rușine.
La greșeli.
La situații stânjenitoare.
Dar de multe ori rușinea nu arată deloc așa.
Este mult mai subtilă.
Mai tăcută.
Mai ascunsă.
Și tocmai de aceea poate influența atât de multe aspecte ale vieții fără să ne dăm seama.
Poate că ai vrut să spui ceva și ai ales să taci.
Poate că ai vrut să postezi ceva și ai șters înainte să publici.
Poate că ai vrut să ceri ajutor și ai renunțat.
Poate că ai vrut să vorbești despre ceea ce faci, despre ceea ce oferi sau despre ceea ce îți dorești și te-ai oprit.
Nu pentru că nu puteai.
Nu pentru că nu aveai nimic valoros de spus.
Ci pentru că undeva, foarte subtil, exista teama de a fi judecat(ă).
De a nu fi suficient.
De a nu fi acceptat(ă).
De a nu fi înțeles(asă).
De multe ori, rușinea nu ne spune:
„Ascunde-te.”
Ne spune:
„Mai așteaptă puțin.”
„Nu ești pregătit(ă) încă.”
„Mai lucrează la tine.”
„Mai învață.”
„Mai aprofundează.”
Și astfel ajungem să amânăm exact lucrurile care ne-ar putea apropia de ceea ce ne dorim.
- Relații mai autentice.
- Mai multă vizibilitate.
- Mai mult succes.
- Mai multă conexiune.
- Mai multă libertate de a fi noi înșine.
Paradoxul este că exact lucrurile pe care ni le dorim cel mai mult necesită să fim văzuți.
Să fim autentici.
Să ne arătăm.
Să ocupăm spațiu.
Să avem curajul să spunem:
„Asta sunt eu.”
Cu tot cu imperfecțiuni.
Cu tot cu emoții.
Cu tot cu vulnerabilități.
Iar pentru mulți oameni, acesta este unul dintre cele mai dificile lucruri.
Pentru că rușinea nu afectează doar relațiile.
Ea poate influența și felul în care ne raportăm la bani.
La corpul nostru.
La succes.
La iubire.
La capacitatea de a primi.
La capacitatea de a cere.
La capacitatea de a ne bucura de ceea ce avem.
Și poate că nu este o coincidență faptul că mulți oameni care își doresc să fie mai văzuți, mai apreciați sau mai împliniți descoperă că, undeva în interior, există încă o parte care se ascunde.
O parte care se teme.
O parte care nu se simte suficient de bună.
O parte care încă poartă povești vechi despre cine este și cât valorează.
Tocmai de aceea, mâine, pe 19 iunie, în cadrul atelierului EFT dedicat emoției de rușine, vom lucra împreună cu această energie.
Nu pentru a ne forța să devenim altcineva.
Nu pentru a ne transforma peste noapte.
Ci pentru a elibera povara emoțională care ne face să ne micșorăm atunci când am putea străluci.
Care ne face să ne ascundem atunci când am putea fi văzuți.
Care ne face să ne îndoim de noi atunci când am putea avea încredere.
Dacă simți că această temă rezonează cu tine, te aștept cu drag la atelier.
Iar dacă îți dorești continuitate și acces la toate procesele de lucru, atelierele live și înregistrările din această perioadă, poți intra în abonament, unde lucrăm constant cu emoții, convingeri, relații, bani, sănătate și multe alte teme care ne influențează viața.
Te las cu o întrebare la care mi-aș dori să primesc răspuns:
Dacă ai lăsa rușinea deoparte pentru o clipă, ce ai avea curajul să faci, să spui sau să ceri?
Cu drag,
Dorela
