Am observat ceva interesant în ultimii ani.
De multe ori oamenii îmi spun că nu mai au curaj să încerce.
- Să înceapă acel proiect.
- Să schimbe ceva în viața lor.
- Să vorbească despre ceea ce își doresc cu adevărat.
- Să iubească din nou.
- Să aibă încredere.
- Să se expună.
Dar de cele mai multe ori problema nu este lipsa curajului.
Și nici lipsa abilităților.
Problema este că undeva, în trecut, a existat o experiență care a durut.
Iar o parte din ei încearcă încă să îi protejeze de o nouă suferință.
Și atunci mă întreb…
Câte dintre deciziile pe care le luăm astăzi sunt conduse de un eșec vechi?
Poate că ai avut un proiect care nu a funcționat.
Poate că ai investit timp, energie, bani și speranță într-un lucru care nu a ieșit așa cum îți imaginai.
Poate că ai avut o relație în care ai oferit tot ce ai putut și totuși ai fost rănit(ă).
Poate că ai încercat să schimbi ceva important și nu ai reușit.
Poate că ai avut încredere.
Și ai fost dezamăgit(ă).
Experiența a trecut.
Dar emoțiile au rămas.
Rușinea.
Dezamăgirea.
Frustrarea.
Neputința.
Vinovăția.
Și poate și altele…
Și, fără să îți dai seama, ai început să te protejezi.
Poate nu mai visezi la fel de mult.
Poate nu te mai entuziasmezi atât de ușor.
Poate analizezi totul de zece ori înainte să faci un pas.
Poate amâni.
Poate te îndoiești.
Poate aștepți să fii „pregătit(ă)”.
Dar uneori ce faci nu este să renunți la vis.
Ci renunți la riscul de a mai suferi o dată.
Și cred că acesta este unul dintre motivele pentru care atât de mulți oameni se simt blocați.
Nu pentru că nu vor să mai încerce din nou.
Nu pentru că nu pot sau nu au resurse.
Ci pentru că există energie rămasă captivă în experiențe care nu au fost încă procesate complet.
De multe ori, ceea ce numim lipsă de încredere este o rană veche care încă doare.
Ceea ce numim procrastinare este uneori o formă de protecție.
Ceea ce numim perfecționism este adesea frica de a greși.
Sau frica de a fi judecat(ă).
Sau frica de a retrăi sentimentul pe care l-ai avut atunci când ceva nu a mers.
Și poate că tocmai de aceea eșecul nu este dușmanul.
Eșecul este profesorul.
Mesagerul.
Experiența care îți arată unde mai există emoții, concluzii și convingeri care au nevoie să fie văzute și eliberate.
Pentru că atunci când vindeci ceea ce a rămas blocat acolo, nu se schimbă doar trecutul.
Se schimbă și felul în care privești viitorul.
Mâine, în cadrul atelierului:
✨ Eșecul ca aliat – eliberează energia blocată din experiențele trecutului
vom lucra exact cu aceste experiențe care încă îți influențează deciziile, încrederea și curajul de a merge mai departe.
Nu pentru a retrăi durerea.
Nu pentru a analiza trecutul la nesfârșit.
Ci pentru a recupera energia care a rămas blocată acolo.
Pentru a putea privi înainte cu mai multă libertate.
Dacă simți că există o experiență pe care încă o porți cu tine, te aștept cu drag.
Iar dacă simți că ai nevoie de lucru mai profund pe o situație specifică, sesiunile individuale la distanță pot fi un spațiu potrivit pentru asta.
Și, dacă citești aceste rânduri și simți că este timpul pentru o transformare mai amplă, în tabăra Vindecă Relațiile Trecute din Maramureș vom avea ocazia să lucrăm și cu multe dintre experiențele care au contribuit la imaginea pe care o ai astăzi despre tine, despre valoarea ta și despre ceea ce crezi că este posibil pentru tine.
Tabăra are loc în perioada 2-5 iulie la Pensiunea Doina din Maramureș, iar în momentul în care îți scriu aceste rânduri mai sunt disponibile doar câteva locuri. Costul participării este 2.100 lei, iar locul poate fi rezervat cu un avans de 500 lei.
Poate că nu toate experiențele au fost ușoare.
Dar poate că fiecare dintre ele a venit să te învețe ceva.
Și poate că a sosit momentul să păstrezi lecția…
și să lași durerea să plece.
Cu drag,
Dorela
