Blog

🌿 Vara asta am ales un ritm mai lent pentru activitatea în online.Nu am mai ținut webinarii, am lăsat mai mult loc pentru liniște, pentru proces, pentru mine. Tocmai ce m-am întors din Tabăra Vindecă Relațiile Trecute – a treia ediție. Ca de fiecare dată, a fost profund transformatoare nu doar pentru participanți, ci șiAi observat cum toamna aduce mereu o energie de început?

Muncești. Câștigi. Și totuși, contul e gol. Nu pentru că banii dispar „misterios”. Nu pentru că îi cheltui fără sens.Ci pentru că, undeva în tine, există o frână invizibilă. Am trăit asta pe pielea mea.Când m-am uitat prima dată atent la patrimoniu, am rămas șocată: pe hârtie aveam. În realitate… nu rămânea nimic. Nu pierdeamCând binele te sperie, sabotorii preiau controlul

Astăzi îți scriu din Maramureș, unde urmează să fiu înconjurată de oameni care au ales să vindece ceva profund în viața lor. Vom fi împreună în Tabăra „Vindecă Relațiile Trecute” — câteva zile dedicate complet sufletului, transformării și reconectării cu noi înșine. Ce-mi place cel mai mult e că în tabără avem și participanți noi,De azi sunt în tabără…

Vara ne învață, mai mult decât orice alt anotimp, că nu tot ce e urgent e și important. Că uneori e mai prețios să stai 10 minute cu tine decât să bifezi încă o sarcină pe listă.Că ritmul blând nu înseamnă lene — ci spațiu pentru suflet. De multe ori, ceea ce e cu adevăratNu tot ce e urgent e important

Ai avut vreodată senzația că te uiți la viața ta… dar parcă nu mai vezi nimic clar? Te uiți la o relație și nu știi dacă mai are sens.Te uiți la un obiectiv și nu mai știi dacă e al tău sau dacă te mai bucură.Te uiți în oglindă… și nu mai știi cine ești.Când nu (mai) vezi clar…

Sunt momente în care lucrurile par să se blocheze în afacere. Clientul care nu mai răspunde. Factura care întârzie. Campania care „ar fi trebuit să meargă” și totuși… nu merge. Ideile care nu mai vin. Oboseala. Îndoiala. Presiunea de a forța ceva. Și da, am învățat (ca mulți dintre voi) să caut soluții în afară:✨ Afacerea ta e o oglindă. Întrebarea e: ai curajul să te uiți în ea?

Poate ai simțit și tu că, deși lucrezi cu tine, la un moment dat… te împotmolești. Că faci tot ce știi, tot ce poți, dar ceva parcă stă pe loc. Sau se repetă. Sau nu se mai schimbă. Dacă ai ști de câte ori am simțit și eu asta … Și poate, în acel moment,Nu ești singur(ă) – și nu trebuie să duci totul singur(ă)

Ai avut vreodată o idee clară?Un plan. O dorință. O decizie luată. Și apoi… ceva te-a făcut să o amâni.Să te îndoiești.Să taci. Nu pentru că nu era potrivit. Ci pentru că ți-a fost frică. Frică să ceri.Frică să fii refuzat(ă).Frică să reușești.Frică să nu pierzi ceva ce nici nu aveai. Și cel mai dureros?Câte decizii ai lăsat fricii?

Și când mă uit la tot ce trăim acum – armonie, susținere, bucuria de a ne regăsi zi de zi – îmi vine greu să cred unde eram în urmă cu câțiva ani de zile. Călătoria mea către tot ce fac azi a început într-un moment de criză. Nu visam să fiu terapeut, să lucrezSăptămâna trecută am aniversat 13 ani de căsătorie.

Sunt momente în care banii ajung la tine… dar bucuria nu.Am trăit și eu asta – și azi vreau să-ți povestesc de ce, uneori, banii nu sunt deloc despre bani. Există momente în care ai bani… dar nu te poți bucura de ei. În care primești ceva… și simți vină. Sau o neliniște pe careCând banii nu mai sunt despre bani