Acum câteva săptămâni ți-am povestit despre Ana.
Și după ce am trimis emailul, m-a corectat. 😊
Eu îți spusesem că slăbise 12 kilograme în 4 luni.
De fapt, erau deja 17 kilograme în 5 luni.
Și da, este un rezultat extraordinar.
Mai ales că vorbim despre un om care încercase mult timp să slăbească și la care, indiferent ce făcea, lucrurile parcă nu se mișcau.
Dar dacă mă întrebi pe mine care este cea mai importantă schimbare pe care am văzut-o la Ana, nu o să-ți spun „cele 17 kilograme”.
O să-ți spun:
felul în care a început să se raporteze la corpul ei. Iubirea pentru corpul ei și blândețea cu care se uită sau se gândește la el. Și nu doar acum! Ci de când a început determinată procesul.
Ana este de peste un an în abonament, a venit și în tabără, a lucrat mult cu ea și — foarte important — a și acționat.
Pentru că nu vreau să rămâi cu ideea că facem o eliberare emoțională, stăm pe canapea și corpul se schimbă singur. 😊
Nu.
E important și ce mănânci. E important și dacă faci sau nu mișcare. Ce obiceiuri ai. Sunt importante alegerile pe care le faci zi după zi.
Dar acestea sunt doar o parte din poveste.
Contează și relația ta cu mâncarea. Felul în care te simți în corpul tău poftele.
Momentele în care mănânci fără să-ți fie foame. Felul în care îți vorbești atunci când nu ți-a „ieșit”.
Și cred că tocmai de aceea îmi place atât de mult să fac detox-ul acesta de două ori pe an.
Îl fac deja de vreo 5–6 ani și, de fiecare dată, îmi amintesc că nu este doar despre kilograme.
Anul acesta am născut al treilea copil și, bineînțeles, fiecare sarcină și fiecare revenire sunt diferite.
Dar vreau să îți spun că la șase luni după naștere eram deja la 56 de kilograme. Acum sunt la 55 și mi-ar plăcea să ajung la 53 (cu Detox-ul chiar am șanse. În condițiile în care înainte să rămân însărcinată aveam 56 de kilograme.
Dar, sincer, nici pentru mine nu asta este partea cea mai importantă.
Vara aceasta, de exemplu, la un moment dat am simțit că vreau să mă uit puțin la relația mea cu dulcele.
Și am făcut o perioadă ceva foarte simplu: o zi cu dulce, o zi fără.
Nu toată vara.
Nici n-am vrut să transform asta într-o altă regulă pe care trebuie să o respect perfect.
Am vrut pur și simplu să văd:
Cum sunt eu cu pofta? Cât este dorință și cât este obișnuință? Ce se întâmplă în mine în ziua în care aleg să nu mănânc dulce?
Pentru mine, și asta este evoluție.
Faptul că încep să mă observ altfel și că pot face alegeri dintr-un loc mai conștient.
De aceea, în octombrie, vreau să facem din nou împreună 3 săptămâni de detox.
Încă nu am stabilit exact ziua în care începem, dar principiul va fi același: timp de trei săptămâni vom avea un cadru clar pentru ce mâncăm și cum mâncăm, ne susținem în grup și lucrăm și cu partea emoțională care apare pe parcurs.
Și tocmai partea asta de grup mi se pare atât de valoroasă.
Pentru că sunt zile în care îți este ușor.
Și sunt zile în care ai nevoie să vezi că mai sunt și alți oameni acolo care trec prin același proces. 😊
Iar dacă ești deja în abonament, ai acces gratuit la program.
Ba chiar vreau să știi că ai deja acces la atelierele de detox emoțional și poți începe să lucrezi cu ele înainte să pornim cele trei săptămâni împreună.
Dacă vrei să participi la detox, poți intra în abonament: 198 lei pentru acces LIVE sau 297 lei pentru acces ALL, iar în felul acesta ai acces și la atelierele pe care le vom folosi pe parcurs.
Îți spun în curând și data exactă de începere.
Până atunci, te las cu o întrebare:
Ți se întâmplă să ai poftă de ceva fără să-ți fie, de fapt, foame? Te-ai întrebat vreodată ce se ascunde în spatele poftelor tale?
Cu drag,
Dorela
