Te-ai întrebat vreodată de ce îți este atât de ușor să ai grijă de ceilalți, dar atât de greu să îi lași pe ceilalți să aibă grijă de tine?
De ce poți să dăruiești cu inima deschisă, dar când cineva îți oferă ajutor, un compliment sau un gest frumos, simți nevoia să spui:
„Nu trebuia.”
„Mă descurc.”
„Lasă că rezolv eu.”
Mult timp am crezut că este doar felul meu de a fi.
Astăzi cred că, de multe ori, în spatele acestor reacții se ascund povești vechi despre merit, iubire și despre cât de confortabil ne simțim să primim.
De-a lungul anilor, am întâlnit multe femei extraordinare.
Femei care au grijă de familie, de copii, de partener, de colegi, de prieteni.
Femei care oferă timp, energie, sprijin și iubire aproape fără limite.
Dar când vine vorba despre ele…
le este greu să ceară ajutor.
Le este greu să se odihnească fără vinovăție.
Le este greu să primească fără să simtă că trebuie să dea ceva în schimb.
Și m-am întrebat de multe ori de unde vine acest tipar.
Una dintre explicațiile care pentru mine a avut mult sens este că primele lecții despre iubire, grijă, susținere și primire le învățăm foarte devreme, în relația cu mama sau cu persoana care a avut acest rol în viața noastră.
Nu spun asta pentru a învinovăți pe cineva.
Fiecare părinte face tot ce poate cu resursele, experiențele și rănile lui.
Dar copilul din noi trage concluzii.
Uneori concluzii precum:
„Trebuie să mă descurc singur.”
„Nu vreau să deranjez.”
„Trebuie să fiu cuminte și să nu cer prea mult.”
„Mai întâi ofer, apoi poate voi primi și eu.”
Iar aceste concluzii ne însoțesc mult timp.
Poate chiar și astăzi.
Poate de aceea îți este greu să stabilești un preț corect pentru munca ta.
Poate de aceea îți este greu să accepți un compliment fără să îl minimizezi.
Poate de aceea continui să duci totul pe umerii tăi, chiar și atunci când cineva este dispus să te ajute.
Și știi ce cred?
Că uneori nu avem nevoie să învățăm să oferim mai mult.
Ci să ne dăm voie să primim.
Să primim iubire fără să o câștigăm prin efort.
Să primim sprijin fără să ne simțim o povară.
Să primim odihnă fără vinovăție.
Să primim bucurie fără să simțim că trebuie să o justificăm.
Tocmai pentru că această temă mi se pare atât de importantă, vreau să îți ofer un dar.
Anul trecut am susținut un webinar numit „Impactul Relațiilor cu Părinții în Viața Ta”.
Simt că mesajul lui este la fel de valoros și astăzi.
În el vorbesc despre felul în care relația cu mama și cu tata poate influența, uneori fără să ne dăm seama, modul în care iubim, alegem, ne raportăm la bani, la încrederea în noi și la capacitatea de a primi.
🎁 Îl poți urmări gratuit aici:
https://www.relatiaperfecta.ro/cursuri/arhiva-vindecarii/54970
Iar dacă simți că este momentul să mergi și mai profund, între 2 și 5 iulie vom fi în Maramureș, în tabăra „Vindecă Relațiile Trecute”.
Este unul dintre spațiile mele preferate de lucru.
Un loc în care nu căutăm perfecțiunea și nici vinovați.
Căutăm înțelegere.
Vindecare.
Și libertatea de a scrie o poveste nouă despre noi înșine.
Și aș vrea să închei cu o întrebare simplă:
Dacă ai primi, fără să fii nevoit(ă) să demonstrezi nimic, exact lucrul de care ai nevoie astăzi… ai putea să îl accepți cu inima deschisă?
Cu drag,
Dorela
