Zilele trecute mi-am oferit timp să beau un ceai și, pentru câteva clipe, m-am așezat în liniște.
Era unul dintre acele momente în care nu mă grăbea nimeni. Totul era în regulă.
Și totuși, în loc să mă bucur de clipa aceea, mintea mea era deja în altă parte.
La mesajele la care mai aveam de răspuns.
La lucrurile pe care nu le terminasem.
La ce urma să fac mâine.
Atunci am realizat că, ani întregi, am trăit cu impresia că bucuria vine doar la final.
După ce termin tot.
După ce rezolv toate problemele.
După ce am grijă de toți ceilalți.
Ca și cum bucuria era un premiu pe care trebuia să îl merit.
Cred că mulți dintre noi am crescut cu această idee.
Întâi muncești.
Întâi demonstrezi.
Întâi ai grijă de ceilalți.
Și abia după aceea, dacă mai rămâne timp, îți dai voie să te oprești.
Doar că există o problemă în gândirea aceasta.
Lista nu se termină niciodată.
Întotdeauna mai apare ceva.
Încă o responsabilitate.
Încă o grijă.
Încă un lucru de rezolvat.
Și dacă așteptăm să dispară toate acestea înainte să ne dăm voie să fim bine…
S-ar putea să descoperim că am amânat prea mult … viața.
Astăzi cred altceva.
Cred că bucuria nu este recompensa pentru o viață fără probleme.
Este felul în care alegem să trăim chiar și atunci când viața este imperfectă.
Să bem cafeaua fără grabă.
Să observăm un răsărit.
Să râdem cu copilul nostru.
Să respirăm adânc înainte să alergăm spre următorul lucru de pe listă.
Să vedem, măcar pentru câteva clipe, binele care există deja în viața noastră.
De aceea, astăzi, de la ora 17:00, te invit la Meditația Bucuriei.
Ne vom așeza împreună, virtual, și vom face un exercițiu simplu, dar profund.
Vom privi către semințele bune pe care le-am plantat în viața noastră.
Pentru că, de multe ori, suntem atât de concentrați pe ceea ce încă ne lipsește, încât uităm să observăm ce a început deja să crească.
Este un dar pe care mi-am dorit să îl ofer comunității și sper să fim împreună la această întâlnire.
Poate că, atunci când se va termina meditația bucuriei, provocările vor fi tot acolo. Dar este posibil ca tu să te uiți la ele cu alți ochi.
Și sper să pleci amintindu-ți că viața nu începe după ce termini lista.
Ea se întâmplă chiar acum.
Iar dacă simți că astfel de întâlniri îți fac bine și îți oferă spațiul în care să te întorci, din când în când, către tine, în abonament continuăm această călătorie împreună.
Ne reamintim, iar și iar, să nu lăsăm ritmul vieții să ne fure ceea ce contează cu adevărat.
Și te las cu o întrebare la care mi-aș dori să primesc răspuns de la tine:
Spune-mi… care este o sămânță frumoasă pe care ai plantat-o în viața ta și pe care ai uitat să o mai privești și să o uzi pentru a înflori în realitatea pe care ți-o dorești?
Cu drag,
Dorela
Un comentariu
Sămânță de bucurie am cam uitat să o mai privesc mai des și să o ud o mare parte din viața mea. Acum ud această sămânță de recunoștință pentru viața mea și bucuria își face loc din ce în ce mai mult timp în viața mea.
Mulțumesc cu recunoștință, Dorela Iepan pentru că mi-ai reamintit că pentru a putea să manifest ceea ce doresc in viața mea este necesar să repet acel lucru în mod conștient de multe ori până când totul devine un tipar obișnuit în viața mea. Așa am înțeles eu că am de făcut mai ales cu bucuria și pacea, iar restul vine de la sine înțeles că pot să urmez un traseu asemenea cu recunoștință și iubire.