Când a fost ultima dată când ți-ai dat voie să îți dorești ceva cu adevărat?
Nu ceva „rezonabil”.
Nu ceva „realist”.
Nu ceva ce știai oricum că ai șanse mari să obții.
Ci ceva ce îți doreai cu adevărat. Ceva îndrăzneț poate.
Te întreb pentru că am observat că mulți oameni nu renunță la visurile lor într-o singură zi.
Le micșorează puțin câte puțin.
Poate începe cu un gând aparent nevinovat:
„Poate cer prea mult.”
„Poate nu este momentul acum.”
„Mai bine mai aștept puțin.”
„Hai să mă ocup întâi de celelalte lucruri.”
„Poate la anul.”
Și apoi trece încă o lună.
Încă un an.
Și visul rămâne în același loc.
Și poate că îți spui că îl vrei în continuare… doar că te-ai obișnuit să îl amâni.
Și cred că aici există o întrebare importantă.
Ce te oprește cu adevărat?
Pentru că uneori răspunsul nu este lipsa banilor.
Nici lipsa timpului.
Nici lipsa oportunităților.
Uneori este frica de schimbare.
Pentru că dacă acel lucru chiar s-ar întâmpla …
Dacă ai avea relația pe care ți-o dorești …
Dacă ai avea banii pe care îi dorești …
Dacă ai face pasul acela pe care îl tot amâni …
Atunci viața ta nu ar mai putea rămâne la fel.
Și asta poate fi înfricoșător.
Mai ales dacă te-ai obișnuit să te descurci cu puțin.
Să nu ceri prea mult.
Să nu deranjeazi.
Să nu ocupi prea mult spațiu.
Am întâlnit de multe ori oameni care își doreau mai mult, dar care, în același timp, se simțeau vinovați pentru asta.
Parcă exista o voce care le spunea:
„Ar trebui să fii mulțumit(ă) cu ce ai.”
„Sunt alții care o duc mai greu.”
„Nu fi lacom(ă).”
Și atunci își micșorau dorințele până când deveneau suficient de confortabile.
Suficient de mici.
Suficient de sigure.
Dar un vis care nu te sperie puțin s-ar putea să nu fie visul tău adevărat.
Și poate că aici merită să te oprești câteva clipe.
Să te întrebi:
Dacă nu mi-ar fi teamă de schimbare…
Dacă nu mi-ar fi teamă că nu merit…
Dacă nu mi-ar fi teamă să primesc mai mult…
Ce mi-aș dori cu adevărat?
Poate că nu există un moment perfect în care să începi să visezi mai mare.
Poate există doar momentul în care observi unde te oprești singur(ă).
Unde îți micșorezi dorințele.
Unde te convingi că nu este posibil.
Unde alegi siguranța în locul a ceea ce îți dorești cu adevărat.
În Mastermind-ul pe Sistemul Semințelor (13 iulie) lucrăm exact cu acest proces. Pornim de la dorințele noastre și învățăm să identificăm semințele care le susțin și semințele care, fără să ne dăm seama, ne țin pe loc.
Pentru că, uneori, primul pas nu este să îți forțezi visul să se întâmple.
Ci să începi să creezi, în tine și în jurul tău, condițiile prin care el poate deveni posibil.
Dacă ești deja în abonament, ai acces la atelier și mi-ar plăcea să vii la întâlnire cu gândul la acel lucru pe care ți-l dorești de mult, dar pe care poate ai încetat să îl mai ceri cu adevărat.
Iar dacă nu ești încă abonat(ă), poate că acesta este momentul să intri într-un spațiu în care nu doar visezi mai mult.
Ci începi să te simți în siguranță să primești mai mult.
Și te las cu o întrebare:
Dacă ai ști că nu poți da greș, ce ți-ai permite să îți dorești?
Cu drag,
Dorela
